Conducerea unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive. Noi perspective

În prezentul articol vom analiza pe scurt impactul pe care Decizia nr. 25/2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală la data de 27 ianuarie 2025, îl poate avea asupra practicii judiciare. Prin această hotărâre, instanța supremă a stabilit că, pentru existența infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive, nu este suficientă simpla prezență a unei substanțe psihoactive în organism, ci trebuie demonstrat și faptul că aceasta era aptă să afecteze capacitatea de a conduce a persoanei.

În ultimii ani, abordarea legiuitorului român cu privire la sancționarea faptelor de conducere sub influența alcoolului sau a altor substanțe a devenit considerabil mai strictă, pe fondul creșterii numărului de accidente soldate cu victime și pagube materiale importante.

Cea mai recentă intervenție asupra modului de interpretare a acestei infracțiuni a venit din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin mecanismul hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept. Astfel, prin Decizia nr. 25/2025 pronunțată în dosarul nr. 620/1/2024, instanța supremă a statuat că:

„În cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea condiţiei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective, aceea ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa unor substanţe psihoactive, este necesar să se constate atât prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, cât şi aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacităţii de a conduce a autorului faptei.”

Cauzele care au determinat intervenția Înaltei Curți

În primul rând, această soluție a fost determinată de dificultățile generate de interpretarea sintagmei „aflată sub influența unor substanțe psihoactive” din cuprinsul art. 336 alin. (2) Cod penal.

Până la pronunțarea acestei decizii, interpretarea dominantă era aceea că simpla identificare a unei substanțe psihoactive în probele biologice recoltate de la conducătorul auto era suficientă pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii. De regulă, recoltarea probelor biologice era dispusă după obținerea unui rezultat pozitiv în urma testării cu aparatele de tip DrugTest.

Un alt argument care a contribuit la adoptarea acestei soluții îl reprezintă numeroasele situații în care aparatele utilizate de organele de poliție au generat rezultate fals pozitive. De asemenea, au existat cazuri în care substanțele detectate în organism proveneau dintr-un consum realizat cu mai multe zile înainte de conducerea vehiculului, uneori într-un stat în care consumul respectivei substanțe este permis de lege, precum Olanda, Uruguay sau Luxemburg.

În același timp, anumite instanțe au pronunțat soluții de achitare bazate pe concluziile unor expertize toxicologice care evidențiau exclusiv prezența unor metaboliți inactivi ai canabisului, precum THC-COOH, ori concentrații foarte reduse ale substanțelor identificate în sânge. Prin urmare, existența unei practici judiciare neunitare a reprezentat o altă cauză importantă care a justificat intervenția Înaltei Curți prin Decizia nr. 25/2025.

Lipsa unui prag legal de concentrație

O altă problemă semnificativă a reglementării actuale este lipsa unui prag minim de concentrație pentru substanțele psihoactive, similar celui prevăzut în cazul infracțiunii de conducere sub influența alcoolului.

În materia alcoolului, pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) Cod penal este necesară o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Sub acest prag, fapta constituie contravenție și atrage exclusiv răspunderea contravențională.

În schimb, în cazul substanțelor psihoactive, legislația nu stabilește nicio valoare minimă care să permită delimitarea între o situație relevantă penal și una lipsită de relevanță penală.

Importanța expertizei medico-legale

Principala schimbare adusă de această decizie constă în reevaluarea rolului expertizei medico-legale în cadrul procesului penal.

Chiar dacă motivarea integrală a deciziei nu era disponibilă la momentul redactării acestui material, este evident că expertiza medico-legală va deveni principalul mijloc de probă prin care se va stabili dacă nivelul substanței psihoactive identificat în organism era apt să afecteze capacitatea de a conduce a șoferului.

Trebuie subliniat faptul că această abordare nu înseamnă legalizarea conducerii sub influența substanțelor psihoactive. Ea presupune însă o analiză individualizată a fiecărei situații concrete, astfel încât organele judiciare să poată decide dacă există suficiente elemente pentru trimiterea în judecată și, ulterior, pentru o eventuală condamnare.

În acest mod, se creează posibilitatea diferențierii între persoanele care urmează tratamente medicamentoase sau care au consumat o cantitate infimă de substanță cu mai multe zile înainte și persoanele care au consumat recent cantități semnificative, capabile să afecteze în mod real capacitatea de a conduce și să genereze un pericol pentru ceilalți participanți la trafic.

Necesitatea administrării unui probatoriu complet

Este important de menționat că, în practică, au existat și soluții de condamnare pronunțate în lipsa unui raport de expertiză medico-legală.

Din perspectiva dreptului la un proces echitabil, garantat inclusiv de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o asemenea abordare ridică probleme serioase. În procesul penal, probele trebuie administrate atât în favoarea, cât și în defavoarea inculpatului, pentru ca hotărârea instanței să reflecte cât mai fidel realitatea faptică.

În consecință, pentru a respecta exigențele stabilite prin Decizia nr. 25/2025, organele judiciare vor trebui să dispună efectuarea unei expertize medico-legale ori de câte ori un conducător auto este depistat pozitiv în urma testării cu aparatele DrugTest utilizate de Poliția Română.

Ulterior, pe baza întregului material probator administrat, procurorul va decide dacă se impune clasarea cauzei sau trimiterea în judecată. Totodată, această abordare va permite și o individualizare mai riguroasă a eventualei sancțiuni aplicate.

Probleme practice generate de expertize

Cu toate avantajele sale, această soluție nu este lipsită de dificultăți.

Una dintre principalele probleme este reprezentată de durata mare necesară pentru întocmirea expertizelor medico-legale. Numărul redus de experți și volumul considerabil de activitate al instituțiilor de specialitate determină frecvent întârzieri semnificative în finalizarea rapoartelor.

În anumite situații, aceste întârzieri pot conduce chiar la apropierea termenelor de prescripție a răspunderii penale, afectând eficiența procesului penal.

O soluție importantă, dar incompletă

Nu poate fi ignorat faptul că decizia Înaltei Curți nu oferă o metodă concretă prin care să fie stabilit gradul în care o anumită substanță psihoactivă afectează capacitatea de a conduce.

În realitate, hotărârea deschide drumul către rezolvarea unei probleme existente de mai mult timp, însă fără a furniza toate instrumentele necesare pentru aplicarea uniformă a legii.

Interpretarea anterioară, bazată pe ideea unei interdicții absolute de a conduce în prezența oricărei urme detectabile de substanță psihoactivă, ignora adesea situațiile în care persoana își păstra nealterate capacitățile de percepție și reacție necesare participării la trafic.

Din perspectiva urmării imediate, infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (2) Cod penal va continua să fie o infracțiune de pericol. Diferența constă în faptul că pericolul va trebui analizat și demonstrat în concret, iar nu prezumat exclusiv din existența unei urme de substanță în organism.

Cu alte cuvinte, va trebui să se stabilească dacă șoferul reprezenta efectiv un risc pentru siguranța celorlalți participanți la trafic.

Concluzii

Decizia nr. 25/2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție reprezintă un pas important în clarificarea modului de interpretare a infracțiunii de conducere sub influența substanțelor psihoactive.

Deși soluția apare ca fiind justificată și echilibrată, aceasta necesită completări legislative care să ofere criterii clare pentru stabilirea afectării capacității de a conduce.

O posibilă soluție ar fi introducerea unor praguri minime de concentrație pentru anumite substanțe psihoactive, asemănătoare celor existente în materia alcoolului. O altă variantă ar putea consta în instituirea obligației legale de efectuare a unei expertize medico-legale în toate cauzele de acest tip, după modelul reglementărilor existente în alte domenii ale procesului penal.

Numai printr-o astfel de intervenție legislativă se poate asigura un echilibru între necesitatea protejării siguranței rutiere și respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor cercetate penal.